De multe ori am auzit cate o replica de genul… “Oooo…nu, iar ai fost la Centrul de Reeducare din Buzias, la delicventi?” Am ignorat si voi ignora acest tip de conversatie, pentru ca eu consider ca toti tinerii merita o a doua sansa. Nu toti vor profita de ea, dar daca unul singur se va schimba, este o realizare.
Nu sunt singura care gandeste asa.
Zilele trecute o delegatie a Organizatiei Natiunilor Unite condusa de Domnul Ambasador Jan Sorensen a facut o vizita la Centrul de Minori Buzias, la invitatia Domnului Ioan Bala Directorul Administratiei Nationale a Penitenciarelor. Au discutata cu tinerii si cu cei care ii educa si au ajuns la concluzia ca Centrul de Reeducare este mai mult o scoala decat o unitate de detentie.
Aceasta informatie fiind zisa, la nivel jurnalistic, va voi da detalii despre ce si cum s-a intamplat .
In ciuda unor voci de “jurnalisti” care au comentat: “Au aranjat astia, asa ca a venit ONu, ca altfel…”, totul a fost cat se poate de bine.
Mi-a parut rau sa aud astfel de replici rautacioase, pentru ca am fost de multe ori in acest loc si de majoritatea nu in calitate de jurnalist, ci de prieten. Iarba era la fel de verde si de bine tunsa, aleile erau la fel de curate, sala de sport era aceiasi, sala de mese avea acelasi miros de bucate bune, iar oamenii de acolo erau la fel de primitori (si eu nu sunt Ambasador ONU!).
La fel ca mine, repet… in ciuda replicilor rautacioase, au fost foarte impresionati si membri delegatiei, atat de amenajarea Centrului, cat si de munca tinerilor din atelierul de olarit sau din salile de clasa, de munca celor care ii indruma si de activitatile desfasurate in centru.






A fost o experienta pozitiva, care mi-a confirmat inca o data, ca “omul sfinteste locul”, iar cei din conducerea Centrului de Minori din Buzias fac lucruri bune.