Sunt unul dintre cei mai infocati dusmani ai manelelor, dar cu riscul de a petrece o seara ascultand si astfel de muzica am luat autocarul si m-am indreptat spre orasul copilariei mele Oravita. In 20 iulie era ruga. N-am mai fost la ruga de 16 ani.

Am plecat sambata impreuna cu mama mea, nascuta in Oravita si cu fiica mea  pe la ora 8.00 dimineata, gandindu-ma  la revederea rudelor dragi si amintindu-mi de clipele petrecute acolo, in copilarie, alaturi de bunici si verisori.

Am ajuns. Ne-au intampinat fetele zambitoare ale verisorilor, unchilor si matusilor neschimbati de trecerea anilor si mirosuri de colaci, sarmale, fripturi si alte bunatati facute special pentru “nigee”. “Nigee” este termenul specific judetului Caras Severin pentru ruga.

Duminica dimineata ne-am trezi cu greu dupa o noapte alba de depanat amintiri si povesti de demult cu cei dragi. Am luat pranzul, iar spre seara am mers “in centru” unde era ruga.

Nu mica mi-a fost mirarea sa aud cantand folclor clasic banatean toata seara, iar dupa ora 21.00 un concert live, fara playback, “CRASH si ALEXANDRA UNGUREANU” sustinuti din fata scenei de tineri care gustau muzica nota cu nota. Dupa miezul noptii tot cerul a fost luminat de un foc de artificii demn de orice oras european.

Retinerea cu care am plecat din Timisoara legata de intoxicarea cu manele si muzica de proasta calitate mi-a disparut si mi-am dat seama ca nu putem generaliza acest fenomen. Nu “toata lumea asculta manele” e adevarat ca multora le plac, dar e bine sa nu avem idei preconcepute. Mie mi s-a intamplat pe propria mea piele.

Luni dimineata am plecat spre Timisoara cu inima plina de aer “de acasa” si…. in drum un afis…

“MARE RUGA LA DETA. INVITAT DE ONOARE… NICOLAE GUTA”!