Cu putina intarziere, datorata deplasarii in alte locuri din tara, concluzii despre concertul caritabil.

Am ajuns la concert pe la ora 19.50 si ma asteptam sa vad gradina de vara plina de lume si frumos aranjata, doar cei de la Penitenciar s-au angajat sa faca un pic de curatenie! Prima impresie a fost jalnica: gradina, ca de altfel multe alte locuri din Timisoara arata ingrozitor, murdara, inundata de balarii, cu banci (cate au mai ramas) rupte, mucegaite si nevopsite. Cativa oameni se plimbau pe “ici pe colo”, cativa muzicieni isi incercau de zor instrumentele undeva jos pe “scena” si cam atat.

Contrastand cu acest peisaj deprimant, urna de donatii era deja pe jumatate plina. In acel moment mi s-a sters pentru o clipa din fata imaginea negativa pe care mi-o facusem si mi-a aparut un zambet. Exista oameni cu suflet!

Am luat legatura cu organizatorii, am pus in urna plicul cu banii pe care ii stransesem de la prieteni si rude si m-am asezat pe o pseudo”banca”, asteptand sa inceapa concertul. S-a facut ora 20.40 si inca nu canta nimeni, ne-am plictisit (am fost impreuna cu sotul si fiica mea!) asa ca am plecat cu speranta ca ” lumea abia acum incepe sa vina!”, dar multumiti ca am ajutat un copil!