Eseu scris de Radiana eleva in clasa a VI a


Ti-am facut o povestire cu gandul. Nu stiu ce povesteste gandul. Din cioburile de portelan sparte azi dimineata adun cu pensula unui fulg, picaturi de lumina. E o povestire mica scrisa pe o hartie. Ca sa fie citita trebuie sa o ducem diseara sus in dreptul lunii. Vom pasi la noapte incet pe varful bisericii, iar invartejul picioarelor ne va duce direct la luna.

La varsta mea ma simt ca o floare de-abia rasarita. Pentru mine copilaria e acum o fantasma, o floare cruda, pura, virginala. Acest moment pe care il traiesc acum va ramane mereu intiparit in mintea mea. Varsta la care ma aflu dobandeste un farmec de basm. Peste cateva luni implinesc treisprezece ani. Cred ca orice om si-ar dori sa aibe aceasta varsta.

Adolescenta este viitorul, speranta, iar pentru cei care au trecut de ea, adolescenta a ramas acea perioada fantastica din viata unui om in care totul este posibil.

Ma bucur ca in aceasta perioada ma voi descoperi pe mine, cea din adancuri, voi incerca sa ma cunosc cat mai bine si sa lupt pentru a deveni cineva. Nu voi renunta la lumea fantastica a povestilor ci o sa o pastrez bine ascunsa intr-un coltisor, iar atunci cand voi fi dezamagita de lumea reala, sa ma pot refugia in ea.

Copilaria si adolescenta sunt cele mai frumoase momente ale vietii. Eu sunt de-abia la inceputul vietii, dar niciodata nu voi uita momentele petrecute in copilarie. Viata poate ca mi-a dat prea multe sanse si nu intotdeauna le-am valorificat la superlativ.

Ma privesc pe mine si privesc de jur-imprejur la ceilalti copii si vad ca avem felul nostru de a vedea lumea si nu ne este frica de viitor.

Toate gandurile marete, toate inventiile cu adevarat importante au izvorat din sufletele copiilor care au visat sa-si depaseasca conditiasi sa impresioneze lumea.

Merita sa luptam pentru a castiga increderea unui copil caci inima lui e mai pretioasa decat o comoara, mai fragila decat o floare, mai bogata decat intreaga avere a lumii.