Pas in doi
Cats: Filme bune|
Acest articol a fost scris de Marian Radulescu
O vorba populara spune: Orice armasar ajunge o gloaba, dar nu orice gloaba a fost un armasar. În cazul regizorului Dan Pita, momentul Pas în doi reflecta din plin perioada gloriei sale de auteur (de „armasar”, cum se spune în anecdota), caci încheie o perioada fasta de 15 ani. Astfel, anul 1985 avea sa marcheze finalul unei stralucite cariere regizorale punctate de opere reprezentative (documentarul de debut colectiv despre inundatiile din 1970 Apa ca un bivol negru; segmentele La o nunta si Lada – inspirate din proza lui Ion Agârbiceanu si realizate în tandem cu Mircea Veroiu - din Nunta de piatra si respectiv Duhul aurului; Filip cel bun, Tanase Scatiu, Concurs, Faleze de nisip, Dreptate în lanturi) sau de câteva filme “caldute” (seria Profetul, aurul si ardelenii, Pruncul petrolul si ardelenii, interesantul, dar inegalul Bietul Ioanide) – ce au precedat etapa de tranzitie (Noiembrie, ultimul bal, Rochia alba de dantela) înspre starea de „gloaba” de dupa 1989 (daca ar fi sa ramânem în spatiul aceleiasi anecdote usor malitioase), materializata prin filme traversate de un naturalism tot mai abject (Hotel de lux, Pepe si Fifi, Omul zilei, Second Hand) ori de o pretiozitate baroca mult prea cautata (Eu sunt Adam, Femeia visurilor).
Ceea ce surprinde placut la Pas în doi (înca de la premiera sa din 1985) este disponibilitatea regizorului de a pune accentele, de a stabili „centrul de greutate” al filmului într-o stare de inspiratie cinematografica nicicând regasita ulterior. Background-ul povestii nu constituia, în sine, o noutate. Filme despre viata într-o uzina ori despre mediul industrial se mai facusera în cinematografia româneasca, dar niciunul nu a izbutit sa depaseasca zona unui realism conventional „de suprafata” pentru a ajunge la captarea unui adevar sufletesc în strania atmosfera a unui „realism magic” - exceptie face, poate, inegalul Filip cel bun (1975), din creatia aceluiasi Dan Pita. Niciunde altundeva uzina nu reusea sa fie un personaj credibil, viu, cu drepturi egale în constructia filmului. În Pas în doi se poate vorbi despre un consens creator al întregii echipe de cineasti: imaginea (director de imagine: Marian Stanciu, cameraman: Relu Moraru) este variata si expresiva - filtre de atmosfera, obiective deformante, unghiuri incitante ce exploateaza la maxim decorurile si costumele; muzica (Adrian Enescu, cu citate din oratoriul Creatiunea de Joseph Haydn, mixate cu zgomotele naturii sau ale uzinei) se constituie într-un adevarat poem simfonico-electronic ce devine – scria Eugenia Voda - „un fel de oda adusa dorintei de a exista”; montajul (Cristina Ionescu) este alert si ritmat; actorii, alesi „pe sprânceana”, îsi înnobileaza partiturile – de mai mare sau mai mica întindere – cu firesc si talent (Claudiu Bleont, Ecaterina Nazare, Petre Nicolae, Anda Onesa, Tudorel Filimon, Adrian Titieni, Aurora Leonte, Catalina Murgea, Mircea Andreescu, Cornel Revent, Valentin Popescu). Scenariul (George Butecan) este, pentru Dan Pita (devenit co-autor al scenariului), doar o sugestie emotionala ca „fapt de viata”, mai ales în creionarea personajelor principale (Maria, Ghita si Mihai), nu ca „efect literar” (asa cum se întâmpla nu de putine ori, atunci când cinematograful este mult prea artifical literaturizant. „Dincolo de discusiile despre planul industrial, despre economia de materiale s.a.m.d. tinerii acestia – avea sa scrie Dan Pita în revista Cinema, în 1985, într-un articol consacrat regiei de film si intitulat Despre primul dintre egali - traiesc ceva foarte fierbinte: se îndragostesc, se urasc, se ciocnesc pentru a-si lamuri unul atuia adevarurile pe care le vedeau, le traiau si le întelegeau în felul lor. Chiar daca am gasit uneori doar câte o pagina din zece care sa ma intereseze cu adevarat, m-am bucurat ca o pot dezvolta în alte cinci.”
Secventa-rapel: discoteca (un film în film) – unul din cele mai concentrat-dramatice momente, cu o certa dimensiune antologica: nimic în spirit de divertisment (ritmuri dansante – prelucrare inspirata la synthesizer a cântecului popular banatean Frumoasa vecina noastra – ce se metamorfozeaza apoi în sonoritati grave, sobre, „existentiale”), ci o surprinzator de elocventa modalitate de a divulga alte fatete ale personalitatii tinerilor din film. Acolo, în timpul discotecii, se leaga si se dezleaga prietenii, relatii: Mihai o cucereste (iar Ghita – cel putin o vreme - o pierde) pe Maria, Dodo cel idealist („Femeia ar trebui sa fie jumatatea barbatului în elanuri, în dragoste, nu un sclav care sa calce si sa spele dupa barbatul ei”) este sedus de Felicia (dezghetata, emancipata, fâsneata), strungarul Bob este parasit de nevasta (care se arunca în bratele unui pictor), iar parvenitul de Iulian se plimba viclean printre perechile ce danseaza, contemplându-si meschinaria.
Pas în doi (spre deosebire de Faleze de nisip, interzis la doar câteva zile de la premiera din 1983) a fost larg difuzat în tart si chiar rasfatat de câteva premii la Festivalul de la Costinesti (regie, interpretare masculina, muzica etc.). În acelasi an, la respectabilul Festival al filmului de la Berlin, a primit o mentiune speciala. Dupa primele rulari însa, au fost operate (urmator indicatiilor venite „de sus”) câteva scurtari de secvente, ce aveau menirea sa perie filmul de asa-zisele „îndrazneli” sau „erezii”. Iata ca si acum se mai gasesc televiziuni (concernul Pro, de exemplu) care prefera sa difuzeze varianta cenzurata. De fapt „prefera” este impropriu spus. E vorba mai degraba de neglijenta si chiar indiferenta (dupa 1990, filmul a fost difuzat - în câteva rânduri - de TVR necenzurat, în varianta sa „de autor”): din varii motive, conducerea acestui post TV comercial a ales sa-i difuzeze lui Dan Pita, de mântuiala, o parte din filme. Putin mai conteaza calitatea tehnica a peliculei, ora de difuzare (sau în jurul prânzului sau dupa miezul noptii) etc.
Am revazut nu de mult acest film la ProTv: „decupat” si „periat”, într-o copie uzata tehnic - asa cum m-am asteptat - pentru ca aceeasi copie trunchiata si precara aveam sa constat ca a mai fost difuzata nu de mult la ProCinema - de catre Cristian Tudor Popescu - la emisiunea sa dedicata filmului. Aveam senzatia ca retraiesc vremurile de dinainte de 1989, din perioada în care vânam „sopârlele” care au reusit – credeam atunci – sa fenteze cenzura. Care ar fi „sopârlele” (savurate, înainte de 1989 doar de trei ori, înainte ca filmul sa fie cenzurat: în vara lui 1985, la Mamaia si Constanta, apoi în 1989 la un post TV iugoslav – TV Novi Sad – când am putut viziona the director’s cut) din Pas în doi? O scena steamy cu Claudiu Bleont si Anda Onesa (dar fara nimic sordid/hedonist – cinematograful revansard al naturalismului/eliberarii de tabu-uri parea înca departe), doua scene cu Petre Nicolae (îmbracat în costum!) sub dus (unde are curajul sa-si spuna replicile privind relatiile „tovarasesti” nu tocmai ortodoxe dintre un magazioner politruc si o tânara muncitoare), un cadru scurt în care unui odios leader PCR i se arunca-n fata cu dispret un cocolos de hârtie, o secventa onirica unde se vede echipa de strungari-muzicanti (condusa de maistrul-dirijor) cântând muzica de fanfara într-un…bazin care este acoperit în final de apa (în urma unor caderi abundente de ploaie) apoi, last but not least, rafuiala - pe treptele caminului de nefamilisti - dintre cei doi fosti buni amici, într-o orchestratie regizorala ce aminteste de finalul tragic din Reconstituirea, dar si de ultimul cadru din All That Jazz.
În mod cert, filmul lui Dan Pita nu a fost mutilat – prin arbitrara operatie de cenzura a câtorva secvente din timpul perioadei comuniste – de cohones. El sta pe picioare si asa (pentru cei care, de buna seama, nu fac alergie apriori la stilul poetic al lui Dan Pita, la muzica lui Adrian Enescu ori la muzica pur si simplu - în fine, la acest tip de cinema), alaturi de alte izbânzi de ieri si de azi ale cinematografului românesc: Moara cu noroc, Padurea spânzuratilor, Meandre, Reconstituirea, Nunta de piatra, O suta de lei, Cursa, Ilustrate cu flori de câmp, Secvente, Faleze de nisip, Proba de microfon, Casa dintre câmpuri, Concurs, Croaziera, Dreptate în lanturi, Glissando, Iacob, Morometii, Imposibila iubire, Occident, Balanta, E pericoloso sporgersi, O vara de neuitat, Moartea domnului Lazarescu, A fost sau n-a fost, 432.
Loading ...