Am vazut aseara pe Prima TV episodul pilot al serialului “17″. Regia: Theodor Halacu Nicon, scenariu: Mugur Mihaescu (da, iata si o alta fata a lui Garcea! ), iar coloana sonora, cine altii decat Parazitii.

Sunt o mare amatoare de filme si seriale. Nu ma dau niciodata la o parte de la a vedea un film, fie el de dragoste, politist, drama sau psihologic. Pot spune ca vorbesc in cunostinta de cauza atunci cand critic sau laud un film.

Revenind la “17″, prima impresie a fost una buna. Un serial simplu, direct, clar, obiectiv, fara fite. Un serial care prezinta realitatea vietii la 17 ani traita de tineri si vazuta de cei din jur. Decoruri simple: o scoala, un parc, o vila, un club, o actiune fara pretentii: un grup de prieteni, o aniversare, o familie cu probleme, un grup de traficanti de droguri, toate acestea puse cap la cap dau un serial care spune ceva. Ne deschide ochii, fie ca suntem de 17 ani sau de 37, fie ca suntem adolescenti sau parinti.

“17″ ne arata realitatea (nu neaparat generalizata) din viata noastra. O realitate pe care de multe ori o ignoram in speranta ca: “Asa ceva nu mi se va intampla mie!” sau ” … nu i se va intampla copilului meu!”.

Acest serial nu este un manual de educatie si nici o carte din care sa inveti sa traiesti. Nu se dau solutii la problemele tale si nici nu se spune ce sa faci dar iti da un motiv in plus sa gandesti inainte de a actiona. Asta e bine!

Sper ca acest serial sa fie doar inceputul in ceea ce priveste productia de seriale pentru adolescenti. E foarte bine ca acest proiect este sustinut de Agentia Nationala Antidrog si poate incet incet se va face mai mult. Nu exista “suficient” atunci cand se face ceva pentru voi tinerii si pentru informarea voastra in toate domeniile care va intereseaza.