TU ALEGI

Povestea „din poveste” îndeamna si azi la o astfel (altfel) de citire „subversiva”: în lumea (post)moderna, când copiii sunt mult mai atrasi de povesti în imagini decât de povesti în cuvinte (scrise ori citite), un tata (nostalgic dupa vremurile de-alta data, când copiii erau mai docili si mai ascultatori fata de parinti) îi citeste copilului sau, ca bed time story, despre Oblio - arhetipul de outlaw, de misfit, de freak într-o societate ce respecta Legea. Iar Legea prevede ca – în acel Regat – toti si toate trebuie fie pointed, sa aibe un point. Oblio este primul si singurul copil care s-a nascut în The Pointed Village fara sa aiba – lucru nemaiîntâlnit în acele timpuri – un point (un tugui pe cap). Ca atare, este izgonit (prin masinatiunile Contelui malefic, caci Oblio l-a învins la jocul cu triunghiul pe fiul Contelui, dar si prin concursul Regelui apatic, ce nu voia sa existe niciun fel de probleme în Regatul sau) din cetate. Unde? În Padurea-fara-rost (The Pointless Forest). Iata-ne ajunsi în miezul unei teme fundamentale a culturii omenirii: Drumul - întotdeauna mai interesant decât tinta (care e cuprinsa-n Drum). Odiseea întru înteleptire. The Waste Land. Dar cât de waste este tinutul în care Oblio (împreuna cu câinele sau, Arrow) e alungat, cât de fara rost (pointless) este aceasta padure? Asemenea altor personaje de film (precum Pustiul din Concurs-ul lui Dan Pita ori Calauza din Stalker-ul tarkovskian), Oblio gaseste un sens (a point) în tot ceea ce vede si întâlneste în peregrinarile sale si aplica (fara sa stie, desigur) maxima unui filosof precum Constantin Noica: Daca viata n-are niciun sens, pot sa-i dau eu unul. Asta pentru ca învata sa-si deschida ochii – si mai ales ochii mintii – la toti si la toate, sa fie cool (sa ramâna, vorba poetului, la toate rece), asa cum l-a povatuit The Rock Man; pentru ca ajunge sa pretuiasca vremea (sa învete - dupa întâlnirea cu The Man in the Leaf Business: „timing and honesty is the name of the game” - ce e acela timing) si…truda: „Rest? You and your dog - îi spune The Tree Man, oferindu-le sa munceasca împreuna - will work like a dog. You will rest only in the fifth season, and there aren’t any fifth seasons. But there are rewards: it’s exciting work manufacturing leaves.”

Lectia pe care Oblio o deprinde în urma surghiunului sau: you don’t have to have a point to have a point because everyone has some kind of a point, whether it shows or not. Sau, pe româneste: nu este necesar sa fii ca toti ceilalti pentru a avea un punct de vedere si un rost pe lume. Învatatura pe care-o desluseste copilul din poveste: daca cineva nu e ca restul lumii nu trebuie alungat din cetate. Important e sa vrei sa îsi descoperi radacinile, sa descoperi cine esti, sa întelegi mai ales ca ceea ce este în capul tau e infinit mai important decât ceea ce ai (sau nu ai) pe cap.. Cine este cu adevarat fara rost (pointless) în aceasta odisee? The Pointed Man – întruchipare a zeflemelii, a bascaliei, a gândirii „cârcotase”, „nihiliste”.

La final de odisee, Oblio si Arrow se întorc acasa obositi si, cu siguranta, mai întelepti: descoperind ca totul are un sens (has a point), lui Oblio i-a crescut, sub caciula tuguiata (pe care i-o crosetase maica-sa pentru a-i masca, de ochii lumii, „infirmitatea”) un…point: acum el este cel tuguiat, în timp ce tuturor celorlalti li s-a topit, miraculos tuguiul trufas de pe crestet, iar cladirile si tot ce era pointed se transforma si ele, rotunjindu-se, “smerindu-se” cumva. Cercul a luat locul triunghiului.

This entry was posted on Monday, February 18th, 2008 at 10:30 pm and is filed under Filme bune. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.