De ce nu ma lasa cu gasca?
Cats: De toate, Despre prieteni|
Articol scris de Ionut Pepenar
Daca acum ceva timp va spuneam cum m-am apucat si apoi lasat de fumat, azi ma gandeam la un alt subiect “fierbinte” din relatia mea cu parintii. Cum vedeam atunci lucrurile si cum le vad acum.
Anturajul.Conform Dex, Anturajul e reprezentat de totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care inconjoara in mod obisnuit pe cineva; mediul, compania, societatea in care traieste cineva.
Asta ar putea insemna ca anturaj ar fi si colegii mei de scoala si prietenii. Mama insa se referea mai mult ca sigur la “prietenii de la scoala” atunci cand aveam discutiile alea nesfarsite, pline de intrebari, pe care le uram intr-un fel.
Acum nu vreau sa va spun ca regret anturajul pe care l-am avut. Nu regret deloc, pentru ca eu l-am ales, nu el pe mine. Insa inainte de a-l alege m-am gandit foarte mult daca fac bine sau nu sa ies in compania prietenilor mei. Pentru ca am ales sa ma simt bine cu ei, sa ies prin oras, prin baruri, discoteci. Dar aceiasi oameni erau si cei care invatau la scoala si cu care puteam avea discutii filosofice la un pahar de suc sau de bere. Nu sa vorbim despre batai, scandaluri, droguri, furturi si alte cele.
Nu vreau sa fiu moralizator. Insa mi-am adus aminte, uitandu-ma zilele astea la diferite grupuri de liceeni, ce e importanta alegere este cea a anturajului.
Te va ajuta sau te va distruge?
Cand ai decis sa-l alegi ai hotarat sa te ajute sa te dezvolti sau l-ai ales convins fiind ca asa le vei face in ciuda parintilor, ca le vei trage un semnal de alarma? Daca ai ales a doua varianta, s-ar putea sa ai supriza ca, dupa un anumit timp, cand vrei sa revii pe drumul cel bun, sa fie deja prea tarziu.
Pe mine anturajul m-a invatat sa fumez. Si eu am baut primul pahar de bautura (alcoolica) tot cu anturajul. Chiar daca si atunci existau alte tentatii, intr-adevar mai putine decat acum, am ales impreuna sa le refuzam.
Da, si atunci existau droguri. Usoare insa, abia intrase marihuana. Insa acum aveti de toate. De la slabe la puternice. Si unele din ele, odata luate, te fac dependent. Daca vrei sa renunti la ele s-ar putea la un moment dat sa iti dai seama ca nu mai poti.
Asa ca, daca ii auzi pe ai tai parinti facandu-si griji pentru ce ti se intampla, gandeste-te ca poate au vazut niste semne la tine care le-au amintit de ei si colegii lor in adolescenta. Daca te intreaba ce stii despre cei din anturaj, ce si cum fac in timpul liber, cum invata, din ce mediu social/familial vin, nu trebuie sa le raspunzi neaparat (da, unii ar putea spune ca te invat de rau, dar nu e asa). Insa TREBUIE neaparat sa iti pui, pentru tine acele intrebari. Incepe prin a te intreba de ce ai ales anturajul. Ca o revolta? Sau ca sa te dezvolti?
Alege singur, dar alege bine. Intreaba-te ce iti va aduce bun si rau fiecare alegere. Si alege-o pe cea corecta. Pentru ca nu vrei sa regreti mai tarziu. Peste multi ani, cand te vei uita in jur, vei vedea multi oameni care regreta alegerile facute in tinerete. Unii au putere sa-si revina, altii nu. Nu vrei sa fii printre ei.
